TABARA PIATRA CRAIULUI
08-13 AUGUST 2011
Luni, 08.08.2011
Trezirea matinală de la ora 300 a reuşit să reunească 48 de tineri, somnoroşi ce e drept, într-un singur loc, cu un singur scop: plecarea cât mai imediată spre ceea ce urma să ne fie gazdă pentru o săptămână: Piatra Craiului, Fântâna lui Botorog.
Odată ce toate bagajele (şi nu erau puţine) au fost puse în locurile potrivite, ceea ce promitea tabăra din acest an putea începe; cu toţii fiind nerăbdători şi doritori de noi peripeţii pe care să le putem povesti mai apoi prietenilor, ori seara, la focul de tabără în următorii ani…
După un drum lung, ce a durat câteva ore, şi care nu a fost lipsit de evenimente, am ajuns la locul unde urma să campăm. Fiecare privea zona cu interes, iar râul din apropiere era singurul al cărui sunet se putea auzi dincolo de părerile noastre.
După ce ne-am mai familiarizat cu locul, am început să montăm corturile unde consideram că e cel mai potrivit. Odată ce totul se contura în culorile fiecărui cort se putea observa cum ne apropiam tot mai mult de ceea ce aşteptam de la această tabără… Mult aşteptatul strigăt ‚‚LA MASĂ!’’ a făcut ca fiecare să părăsească activitatea obişnuită şi să se bucure de primul moment în care mâncam împreună.
Seara ne-am reunit la focul de tabără şi printre acordurile de chitară şi flăcările ce ne încălzeau eram cu toţii bucuroşi de spectacolul ce-l oferea cerul: o boltă plină de stele, ce lăsa imaginaţia să creeze forme şi să caute constelaţiile, precum şi luna ce pornise spre un alt moment de seară în care să răsară, pe drumul pe care îl ştie aşa de bine. Gândul cu care am rămas de la momentele acestea a fost să învăţăm sa preţuim fiecare moment din viaţă, şi ce timp mai bun să putem aplica acest lucru decât tabăra?
Oboseala însă ne-a trimis pe toţi la corturi, odihna fiind necesară pentru ziua ce urma.
Primul somn a luat sfârşit odată cu clasicele cuvinte ,,DEŞTEPTAREA!’’, sau ,,TREZIREA!’’, ce anunţau începutul unei noi zile, iar ora, 700, arăta că urma o drumeţie foarte lungă, ceea ce era cât se poate de adevărat!!!
Înviorarea de dimineaţă
Sunt mai multe forme de înviorare
Această zi ne purta spre creasta Pietrii Craiului, un traseu de aproximativ 10 ore, iar dincolo de timp, cu toţii ştiam că e un traseu periculos, însă şi mai bine ştiam prin tot ce am trecut anii trecuţi, iar ceea ce caracteriza toate acele drumeţii era riscul şi distracţia ce cu greu puteau fi egalate acasă.
În jurul orei 800 am pornit, iar prima porţiune de drum nu a fost prea prietenoasă, fiind o pădure prin care înaintam cu greu din cauză că era abruptă, dar care se întrerupea cu un frumos luminiş, apoi continua mai lin spre o cabană, unde ne-am bucurat de puţină odihnă.
Popas la Cabana Curmătura
Cu forţe noi ne-am avântat spre creastă, iar porţiunile periculoase au fost cele în care băieţii ne-au fost sprijin pentru ca nimic neplăcut să nu se întâmple. Ajungând pe creastă am putut să ne bucurăm de impresionantul peisaj ce se deschidea înaintea noastră. Puteam vedea drumurile şerpuite ce duceau spre oraşe, şi care păreau acum machete, realizam cât suntem de mici în comparaţie cu ce ne înconjura, altitudinea de peste 2000 de metri fiind suficientă pentru a reuşi să se impună oricui.
Zărneştiul văzut de pe creasta Pietrii Craiului
Ne-am întâlnit cu mulţi alţi turişti care cu greu credeau că nişte tineri de vârsta noastră aveau curaj să înfrunte dificultatea acelei drumeţii. Nu ne-am lăsat influenţaţi de părerile lor şi ne-am continuat drumul dornici să vedem cât mai multe până când ceaţa a închis parcă totul şi ceea ce puteam vedea era mult mai limitat, dar cu nimic mai puţin spectaculos, ba dimpotrivă.
Ceaţă pe creasta Pietrii Craiului
Drumul nostru a continuat până la Vârful Ascuţit, punct în care am hotărât să ne întoarcem la tabără, continuarea pe creastă durând prea mult, iar următorul loc unde puteam să găsim apă din nou fiind abia la coborâre.
Popas la Vârful Ascuţit
Întoarcerea nu a fost deloc uşoară, întrucât eram obosiţi, iar drumul deloc simplu. Unii au ajuns mai repede în tabără, iar pentru ceilalţi drumeţia s-a încheiat mult mai târziu, noaptea prinzându-i în pădure.
Coborârea de la Vârful Ascuţit spre Cabana Curmătura
Din fericire toţi au ajuns cu bine şi focul de tabără a putut începe, fără ca să dureze la fel de mult ca seara ce trecuse, mulţi dorind să se odihnească…
Miercuri, 10.08.2011
Fulgerele şi tunetele ne-au trezit pe mulţi dintre noi pe parcursul nopţii, iar dimineaţa ne-a adus un cer plin de nori şi ploaie din belşug. Cum a plouat foarte mult, nivelul apei a crescut şi a luat mâncarea pe care noi am depozitat-o acolo. Din păcate nu au fost recuperate prea multe, dar s-au găsit soluţii şi pentru acestă problemă, ziua putând să continue în linişte.
Tabăra după o noapte ploioasă (pentru a vedea şi apa din corturi vă recomandăm să o simţiţi pe propria piele)
După micul dejun servit în corturi am petrecut timpul grupându-ne şi povestind tot felul de lucruri, care ne ajutau să ne petrecem timpul, dar şi să ne cunoaştem mai bine.
Lucrurile care nu au fost plăcute s-au datorat faptului că unele corturi nu au făcut faţă ploii şi mai multe haine şi saci de dormit au început să ,,înnoate’’… Totul s-a rezolvat însă prin contribuţia fiecăruia.
Masa de seară s-a derulat tot printre stropi, însă de această dată cei mai mulţi au înfruntat ploaia. Apelând la pelerine, cu toţii ne-am putut apăra de ploaie şi, deşi aceasta nu s-a oprit deloc, am reuşit să trecem cu vederea acest lucru şi ne-am bucurat de timpul petrecut împreună.
Discuţiile au continuat până târziu, iar la somn am mers sperând ca ziua de mâine să ne aducă o vreme mai frumoasă.
Joi, 11.08.2011
Am fost puţin dezamăgiţi de ploaia ce a contiunat şi noaptea, însă dimineaţa am avut parte de o vreme frumoasă, un cer senin şi un soare ce ne încuraja să căutăm să ne bucurăm de natură încă o zi.
În acestă zi urma să vizităm mai multe obiective turistice din judeţul Braşov şi cu toţii eram nerăbdători, deoarece unele erau complet noi.
Prima noastră oprire: Castelul Bran! Un loc ce merită vizitat în orice anotimp şi care pune la un loc oameni de pe toate continentele.
Castelul Bran – intrare
Trecând pe coridoare şi prin camerele micuţe, citind sau ascultând detalii semnificative din trecutul castelului simţi că pentru moment călătoreşti în timp, că poţi vedea urmele a ceea ce a fost cândva plin de viaţă…
În curtea interioară a Castelului Bran
Terminând turul castelului şi continuând să ne mai plimbăm prin Bran, un anume loc atrage atenţia: Casa Groazei. De aici mulţi ies cu amintiri şi trăiri ce vor să le împărtăşească tuturor, dar şi cu sentimentul că au fost speriaţi aşa cum nu se întâmplă în fiecare zi.
Continuăm drumul şi mergem la Cetatea Râşnov, unde preţ de câteva minute ne lăsăm purtaţi printre ruine, pe străzi înguste, mărginite de ziduri vechi de piatră…
Cetatea ţărănească Râşnov
Pe străzile Cetăţii Râşnov
Locuinţe în Cetatea Râşnov
Punctul de oprire este aşezat la înălţime, de unde poate fi admirată întreaga cetate, şi, de asemenea, un superb spectacol de culori ce alcătuiesc tabloul zonei unde se află cetatea. Se poate obseva până departe spre munţi, iar oraşul, privit de la acea înălţime, se armonizează cu tot ce este în jur.
Râşnovul văzut din Cetatea Râşnov (vedere parţială)
Lăsând Râşnovul în urmă ni se dă o veste ce ne-a făcut mult mai bucuroşi: urma să mergem în Braşov! Imediat ce am început plimbarea în centrul oraşului ne-am lăsat cu toţii impresionaţi de tot ce puteam vedea… totul era original şi diferit de ceea ce făcea parte din rutina noastră.
La Biserica Neagră din Braşov
Ne-am oprit pentru o poză de grup la Biserica Neagră şi singurul nostru regret a fost că nu am găsit biserica deschisă. Am continuat să ne plimbăm şi întreg drumul de întoarcere spre tabără a fost ocupat cu povestirile tuturor despre ce au văzut şi experimentat.
Pe străzile Braşovului…
Cum nu mai plouase, seara am reuşit să facem foc de tabără şi am petrecut un timp special până târziu, când oboseala şi-a spus cuvântul.
Vineri, 12.08.2011
În această dimineaţă am putut dormi mai mult, iar după micul dejun am pornit într-o drumeţie uşoară spre Prăpăstiile Zărneştiului.
Prăpăstiile Zărneştiului
Deşi numele acestui loc sună periculos drumeţia nu e deloc aşa, realizându-se pe un drum forestier. Chiar dacă nu era greu de înaintat totul era extrem de frumos…blocuri de piatră despărţite de drum şi un mic pârâu ne înconjurau şi ne tăiau respiraţia prin imensitate şi prin formele interesante ce le aveau.
La o cotitură de drum prin Prăpăstiile Zărneştiului
Buna dispoziţie se vedea pe chipurile tuturor, iar ideile pentru pozele de grup au fost ,,fashion’’, aşa cum ales noi să le spunem.
Şedinţă foto prin Prăpăstiile Zărneştiului (fashion)
Această drumeţie s-a sfârşit rapid, apoi am petrecut întreaga zi la tabără jucându-ne, iar pregătirea mesei a pus împreună pe cei mai mulţi dintre noi, fiecare alegând să se implice cu ceva.
Băieţii au început să aducă lemne şi să clădească focul de tabără ce trebuia să fie special, deoarece era ultimul în această tabără. Rezultatul a fost pe măsură: un foc vesel, cu o înălţime deosebită, care a atras admiraţia tuturor.
Ultimul foc de tabără
Dincolo de luna aproape plină, ce lumina mare parte din boltă, s-au putut observa şi stele căzătoare, spre încântarea celor ce reuşeau să le observe… Timpul petrecut la foc a continuat până foarte târziu, iar unii au ales să doarmă afară.
Sâmbătă, 13.08.2011
Toţi am fost treziţi la ora 600, întrucât azi avea loc surpriza promisă încă de acasă, Transfăgărăşanul, iar pentru aceasta ne aştepta un drum lung. Astfel, după ce am adunat corturile şi fiecare şi-a terminat bagajele am făcut o ultimă poză de grup în locul ce ne-a fost casă o săptămână.
Protagoniştii
Am pornit la drum să ne îndreptăm spre Transfăgărăşan, iar din cauza aglomeraţiei din week-end a durat destul de mult să îl finalizăm. Ne-a uimit tot ce am vazut aici, iar cascada Bâlea a fost unul dintre locurile ce nu le vom uita curând.
Ameţitoarele curbe ale Transfăgărăşanului
Lacul Bâlea
Lacul Vidraru
Barajul de la Vidraru
Ajunşi în Râmnicu Vâlcea am oprit pentru a lua masa, apoi am mers mai departe îndreptându-ne spre casă. Drumul nostru a continuat pe Defileul Oltului (parţial) şi al Lotrului, unde calitatea drumului ne-a facut să înaintăm foarte greu.
Am ajuns cu bine acasă, târziu, după 17 ore de mers, însă dincolo de oboseală fiecare avea o părere de rău că tabăra s-a sfârşit parcă prea devreme.
